web analytics
Dec 022011
 

POVESTEA MERGE MAI DEPARTE

 

Motto:

„Incercam fiecare dintre noi sa fim utili,

sa ne cream o lume in care avem parte de mai putine turbulente!

Mai… scoatem cate o carte in care ne oglindim sufletul.

Apoi o facem cunoscuta prietenilor dragi, cititorilor interesati…

stand emotionati in asteptarea criticile literare, sau chiar neliterare!

Iar daca vedem ca am avut un pic de succes, mai scriem…

si ne mai usuram  inima de asperitatile vietii”. (George Roca)

 

GEORGE ROCA: „DE VORBA  CU STELELE” VOLUMUL 2

GEORGE ROCA: „DE VORBA CU STELELE” VOLUMUL 2

Din capul locului incep prin a spune ca ma consider o mare norocoasa: am privilegiul sa fac parte din acel grup de iubitori de cultura culesi pe spranceana, pe care scriitorul George Roca ii rasfata aproape zilnic cu materiale literare de prima mana, proaspete la aparitie, dar, mai ales, proaspete la continut. Editate ireprosabil, cu subiecte din cele mai diverse, le primesc pe cale electronica, cu o regularitate de ceas. Ele ma gasesc oriunde m-as afla in lume, in orice stare de spirit. Recunosc, putine sunt fenomenele cotidiene din viata mea care se pot lauda cu o astfel de ritmicitate. Dar poate ca tocmai ele dau sens alergarii haotice de zi cu zi, de ce nu? De unde si prima mea concluzie ferma: pe George Roca te poti baza.

 

Cand pleaca in concediu – nu fara sa anunte din timp ca va lipsi pentru o vreme din peisajul publicistic – parca se face un pic mai frig in comunitatea noastra de cititori entuziasti si simti o boare de pustiire latenta incetinind motoarele Galaxiei Gutenberg. Caci numeroase sunt publicatiile care isi trag seva din munca Domnului Roca, un profesionist pe care multi nu-l cunosc decat cu numele, dar ce nume!  Revistele si ziarele de limba romana din intreaga lume se reped hulpave asupra materialelor sale, preluandu-le si propagandu-le. Iar Domnia-Sa le trimite neobosit in continuare, pe gratis. Cine-a mai auzit?!

 

Practic e imposibil sa-ti imaginezi peisajul gazetar si literar romanesc din tara si din strainatate fara prezenta discreta dar permanenta a scriitorului-jurnalist din Australia. Si iata ca am enuntat cea de-a doua trasatura caracteristica, pe care eu personal o consider ca fiind potentialul sau cel mai de pret : tactul. As putea sa spun in loc de tact si discretie, diplomatie sau modestie, dar nu din cea disimulata. Ma rog, stiti Dumneavoastra despre ce vorbim: acea calitate care arareori se intalneste in tagma noastra de ambitionati discipoli pe treptele succesului literar, acel instinct de a se mentine in planul secund, lasand protagonistii inivitati sa iasa in fata, la scena deschisa.

 

Are si cine sa sclipeasca, pentru ca, pe „sofaua virtuala” a Domnului George Roca iau loc personalitati romanesti din cele mai prestigioase domenii, discutand de la egal la egal despre aspiratii, sentimente si trairi reale, sau despre felul in care se identifica cu rolurile pe care viata li le-a atribuit, ca romani. Daca nu m-as teme de jucausul zambet mustrator „à la Roca”, as indrazni chiar sa compar interviurile sale cu emisunile de succes ale indragitei jurnaliste americane Oprah Winfrey.

 

Zic asadar ca ma impresioneaza imensul volum de munca pe care promotorul de cultura George Roca il depune zilnic, cu o aparenta usurinta care numai prin disciplina se poate atinge. Nu uit insa ca, pe langa cele doua calitati care mie mi s-au asezat la inima, alte cateva sunt prezente. Aliniate cuminti pentru a completa portretul autorului complex, iata-le: profesionalismul intr-ale scrierii si editarii, umorul si spiritul optimist, deschis, curiozitatea, stilul jovial, antrenant, renuntarea intentionata la trucuri si complicatii „ce din coada au sa sune“, evitarea sistematica a subiectivismului si manipularii si multe altele, care nu-mi vin in minte pe loc.

 

Se implinesc ceva ani buni de cand m-am familiarizat cu textele sale, cultivand corespondenta si schimband idei. Realizez abia acum, pe masura trecerii timpului, ca ideea de a reuni interviurile realizate de-a lungul anilor cu romani destoinici este un imperativ. In primul rand pentru ca ar fi fost pacat sa se piarda, presarate prin periodice, responsabile doar cu informatiile „perisabile”. In al doilea rand, abia acum, avandu-le grupate in volume ordonate, realizez ca exista paralele intre ele, ca multi dintre romanii de succes au ceva in comun. Transpare ideea ca la baza reusitei stau tot valorile eterne, acelea pe care le-am primit in bagajul nostru spiritual national, as zice chiar genetic, de natie.

 

Si mai constat ca, atunci cand sta „de vorba cu stelele” noastre, reporterul  rutinat nu e doar un simplu emitator de intrebari, respectiv consemnatar, ca pe la sedinte. In dosul intrebarilor bine alese se ascunde de fiecare date o documentare temeinica despre biografia interlocutorului si o cultura generala ampla, nu doar romaneasca, ci si universala.  Acordand cuvantul stelelor pe care le invita la o vorba,  George Roca da de fapt curs intrebarilor la care si noi, cititorii, asteptam un raspuns, cautand sensuri dincolo de aparente. Asa in joaca, din conversatii cordiale, din fragmente de „povesti”, se naste parca o „poveste” unitara, captivanta. Ne regasim noi insine printre randuri, in ideile enuntate. Consider ca se cuvine sa multumim in primul rand celui care, marinimos, ne ofera ocazia acestui festin caleidoscopic. „Sa ne citim de bine” – e formula de salut care rotunjeste nimerit mesajele Domnului Roca, pregatind terenul pentru viitoarele mele lecturi, de care ma bucur inca de pe acum.

 

Gabriela CALUTIU-SONNENBERG

Kiel, Germania

noiembrie 2011