web analytics
May 302009
 

Pictura: www.paullisak.com


Paul Lisak: Jesus and JudasDaca m-ai fi scuipat, te-as putea ierta.

Daca nu te-as fi iubit, te-as putea ierta.

Pentru ca m-ai sarutat

si pentru ca te-am iubit, nu te pot ierta.

Nicolae Steinhardt, in profund antagonism cu invatatura Bisericii Ortodoxe, sustinea ca cel mai greu si de neiertat pacat este Prostia. As prefera sa pacatuiesc din mandrie, din rautate, din lacomie, din orice alt motiv, dar sa ma fereasca Dumnezeu sa pacatuiesc vreodata impotriva fratelui meu, aproapelui meu, din Prostie.

De sute de ani ni se baga pe gat imaginea crestinului ideal, om mai slab de inger, “sarac cu duhul”, dar plin de tot felul de virtuti religioase, cum ar fi moralitatea, umilinta, abnegatia, piosenia. Totul ar fi foarte bine, nu suntem cu totii niste mici genii ambulante, iar un om moral si neingamfat este vrednic de toata lauda. Din pacate, de cele mai multe ori, lucrurile nu stau atat de angelic, atunci cand este vorba despre super-religiosii de orice credinta.

Inca nu am gasit o explicatie logica pentru acest fenomen, dar, dupa propia mea experienta cu tot felul de oameni religiosi, virtutile propavaduite mai sus par a merge mana in mana cu ipocrizia si prostia. Un suflu  – al  Duhului Sfant, desigur – ii umple pe acesti oameni credinciosi de o stiinta rara: aceea de a fi singurii posesori ai adevarului suprem, pe orice fel de subiect. Sub protectia divina, se simt mereu indreptatiti sa intre cu bocancii peste viata celorlalti, oferindu-le, fara a fi intrebati, sfaturi despre orice: cum sa-si creasca fii, cum sa se poarte in societate, cum sa-si trateze nevasta, etc. Bineinteles, este vorba de un impuls  provenit dintr-o generozitate extrema, cum ar putea sa-i rabde pe ei Dumnezeu daca nu ar imparti aceste pretioase cunostinte cu restul lumii. Visandu-se cu totii apostoli, ultimii aparatori ai moralitatii intr-o lume desucheata si atee, se grabesc sa salveze de la damnarea eterna sufletele tuturor celor din jur.

Am avut odata o intalnire mai mult decat bizara. Un oaspete in propria mea casa, cu Biblia in mana, se trezise din senin preocupat de lipsa “prietenelor” mele si incepuse sa-mi dea sfaturi, pentru binele meu, desigur, despre cum ar trebui sa traiesc, sa nu mai fiu atat de apropiata de barbatul meu, sa-mi caut prietene si sa ies cu ele, sa am unde sa ma duc daca, Doamne fereste, se intampla ceva rau in casnicia mea. Mi-am infipt unghiile in scaun si am zambit cucernic. Decisesem sa ma port si eu moraliceste si nu l-am dat afara.

Viata religioasa a unei persoane este mai intima chiar decat cea sexuala. Te gasesti singur in fata lui Dumnezeu, singur cu indoielile tale, cu gandurile tale, contempli moartea si speri catre nemurire. Este cel mai intim moment al unui om, pe care nu il imparti nici cu iubitul sau iubita, postura in care esti cel mai vulnerabil. De unde acest avant de exhibitionism religios? De ce a fi religios, inseamna, astazi, a umbla cu Biblia in mana si a fi mai preocupat de cum traiesc altii, decat de cum traiesti tu insuti? De ce credinta in Dumnezeu vine laolalta cu sentimentul de superioritate morala: tu esti religios, moral, plutesti undeva sus, in valuri de spiritualitate, noi, cei de jos, inotam prin namolul imoralitatii si avem nevoie de ajutorul tau insa nici macar nu ne dam seama, atat de orbi si impietriti la inima suntem.

Umilinta omului religios este suprema ipocrizie. Piosenia religioasa este doar un mod de a te simti superior celor din jur, a pierdutilor fara nici un fel de morala.

“Inainte de crestinism, femeia era o sclava, crestinismul a eliberat-o din ghearele in care o tinea inchisa iudaismul” imi spunea acelasi sfetnic in ale moralitatii. Nu am auzit cu totii, de atatea ori, despre dragostea, libertatea si intelegerea crestina? Mai ales oferite femeilor, celor mai slabi, celor in minoritate. Doua mii de ani de libertate crestina acordata femeii m-au facut cam suspicioasa, recunosc. Drepturile pe care femeia si le-a castigat cu greu sunt datorate laicizarii societatii si nicidecum religiozitatii ei. Un frate trecut la o forma bizara de crestinism spumega de furie impotriva avortului si decretase ca femeii care avorteaza ar trebui sa i se extirpeze ovarele. Oh, mai dati-mi libertate si iubire crestina! Marsurile impotriva homosexualitatii si homofobia sunt iarasi un exemplu de intelegere crestina. De ce se tem fratii din ASCOR? Cei care se aduna la intruniri diverse sau pe site-urile crestine, pline de sfaturi de suflet, noua moda in Romania,  – unde se pun intrebari de genul: este pacat sa mergi la teatru? este pacat sa asculti muzica rock? este pacat sa ai relatii sexuale cu propria sotie? – se tem oare sa nu fie violati pe strada de hoarde de homosexuali gata sa se napusteasca asupra lor? Care este acest “pericol” al homosexualitatii despre care suntem avertizati cu disperare pe toate site-urile?

Occidentul imoral si Orientul apostolic – singurul bastion al moralitatii intr-o lume prabusita in orgii. Societatea consumista care ne obliga sa consumam fara incetare.  Aceste slogane ne sunt repetate zilnic, suntem in pericol de ne pierde identitatea din pricina globalizarii, moralitatea din cauza televizorului, valorile nationale din cauza americanilor, spiritualitatea ortodoxa pe care vrea cu orice pret sa ne-o fure occidentul…suntem mereu in pericol, sa stam mereu cu frica, “sa stam bine, sa luam aminte”, sa nu cumva sa ne ridicam capul si sa fim diferiti.  Cei din jur sunt cei rai, cei imorali, pervertitii occidentali, ateii fara de suflet, nenorocitele ucigatoare de prunci. Moralitatea este apanajul omului religios, un ateu este din start imoral, si din dragoste frateasca religiosul doreste  sa ii aduca pe toti la lumina, cu de-a sila.

Am primit si eu sarutul lui Iuda pe obraji. Din politete, din avant moral poate, gest negandit si realizat mecanic, poate. Pentru binele meu, poate.  Insa nu din dragoste fierbinte, nu din  pasiune si durere in piept, nu din dor nesfarsit. Obrajii atinsi  doar de barbatul si copilul meu, i-ai atins tu, fratele meu moral,  pentru ca asa se saluta politicos. Mai bine m-ai fi scuipat, aproape al meu. Mai bine ti-ar fi tie azi, daca in acea zi, cand ai intrat in casa mea, m-ai fi scuipat. Sangele care iti curgea odata prin vine, curge azi prin vinele sufletului meu, nu exista alta lege morala decat cea pe care ti-a dat-o mama ta si pe care ai uitat-o. Recupereaza-ti creierul, reinvata sa fii tu insuti, incepe sa gandesti de unul singur  si vino inapoi. Treimea exista, dar tu te rogi unei treimi, fara sa-ti dai seama ca erai parte vie dintr-alta.

De asta nu imi plac oamenii morali. Prefer sa fiu amanta unui golan imoral si violent care injura de Dumnezeu la fiecare trei cuvinte dar si-ar da viata pentru femeia, copilul si fratele sau, decat sotie sau sora respectabila de cetatean moral si pios, care ofera saruturi politicoase si ieftine tuturor. Viata mea religioasa este doar a mea.  La sfaturile voastre pioase si la avertismentele despre pericolul care imi paste sufletul spun: sunt atee sau satanista, mi-e indiferent, ce va socheaza pe voi mai mult, imorala, lesbiana, alcoolica si fumatoare, ascult “Parazitii”  pana dimineata, avortez de 4 ori pe luna din pura placere sadica si ma dezlantui in orgii in fiecare noapte, impreuna cu imoralul meu barbat ateu si zecile de amante ale sale.

Dar atunci cand sarut, iubesc si mi-as fi dat si ultima picatura de sange pentru tine, fara ca tu macar sa banuiesti. Tu poti spune asta, aproapele  meu religios? Oh, uitasem, femeile nu sunt in stare sa iubeasca.